Psihologia sportiva se ocupa cu studiul comportamentelor și proceselor mentale ale sportivilor. Aceasta s-a dezvoltat și a crescut foarte mult în ultimii ani.

         Psihologul sportiv în cea mai mare parte ajuta sportivul să-și crească motivația, sa elimine stresul din activitatea sa preferata, sa domine agresivitatea, să facă o buna interpretare a succesului și a eșecului, sa aibă o pregătire optima pentru concurs, sa minimalizeze sindromul de epuizare pentru creșterea performantei si are o mare contribuție în relatiile triangulare dintre Sportiv –  Antrenor – Părinte.

         Contributia psihologului sportiv este la fel de importanta ca și a antrenorul fizic al sportivului. Antrenorul mental nu se rezuma doar la aplicarea de teste si chestionare ci antreneaza abilitățile psihologice de aceea funcționarea psihologica a sportivului poate influenta pozitiv sau negativ activitatea acestuia. Prin urmare, este absolut necesara pregatirea psihologica a sportivilor, să fie integrata în pregatirea fizica, tactica, strategica, tehnica pentru a interactiona cu acestea.

         Starile emotionale ale sportivului în concursuri, atunci când  se întâlnește cu adversarii sau când se pregătește de start determina anumite stari fiziologice (senzația de palpitatii, tremur, blocarea musculaturii), acestea determina la rândul lor gânduri negative ceea ce va împiedica mobilizarea sportivului pentru atingea performantei de care este capabil.   De aceea starea emotionala a sportivului determina direct performanța sa în competiție. Psihologul sportiv poate ajuta sportivul sa folosească emoții ca: frica, dezamagirea și furia în avantajul sau.

         Intarirea sportivului în momentele delicate este esentiala pentru imbunatatirea stimei de sine – unul din pilonii principali ai invatarii abilitatilor psihologice. Antrenamentul imaginar are o importanța deosebita asupra performantei sportive. Tehnicile de vizualizare mentală au ca obiectiv asimilarea, integrarea și reprezentarea miscarilor printr-un sistem codat în mod simbolic pentru a le face mai familiare sportivului și sa devină automate pe terenul de joc sau în apa. Aceasta tehnica se folosește de activitatea neuronala(constientizarea), de senzatiile kinestezice (ceea ce simte) și de schema corporala a sportivului (miscarea unei anumite grupe musculare).  Astfel se pot corecta miscarile tehnice greșite ale sportivului, se pot accelera mișcările motrice, se poate face reabilitare și integrare în activitate după o perioada de pauza datorata accidentarii, se poate reduce stresul produs de concurenta sau de esecurile trecute, se pot face exerciții mentale în perioada de tranzitie dupa competitie  dar se pot imagina și rezultate viitoare de performanta.

   Antrenorul mental ajuta sportivul sa ia decizii automate fără a pierde timp de gândire pe terenul de joc de aceea planul inconștient va fi activat pentru a face diferența