Psihologia Sportului este considerata a fi inca o disciplina in curs de dezvoltare. De mai mulți ani exista psihologi care lucreazai in sport, dar inca nu s-a înțeles pe deplin rolul si locul esential pe care il joaca un psiholog sportiv. Atat in cadrul antrenamentului unui sportiv,  cat si in concursuri, apar multe neintelegeri cauzate de mentalitatea noastra –  ”daca merg la psiholog sunt nebun” ,  „asta este doar pentru sportivi de nivel foarte înalt, cum ar fi Barça sau pentru jocurile olimpice”, „asta pentru cei care au nevoie pentru ca se intampla ceva”, „Nu am nevoie, nu am probleme”,  „ psihologie pentru ce? –  Ceea ce trebuie sa faca este sa alerge sau sa inoate“etc. Din majoritatea argumentelor este clar ca munca psihologica este inteleasa ca o slabiciune.

        Toate aceste lucruri sunt total neadevarate, mai ales pentru un sportiv care isi doreste cu adevarat sa-si depaseasca conditia si sa-si atinga obiectivele propuse.  Antrenamentul unui sportiv are mai multe laturi (cea tehnica, cea  tactica , de relaxare, pregatire fizica si psihologica), iar pentru a se ajunge la rezultate vizibile, latura mentala este la fel de importanta ca si pregatirea fizica si tehnica.

Am intalnit sportiv tineri care simt tema, frica, anxietate, senzatii viscerale inainte de concursuri, de competitii – la inceput cand isi fac incalzirea incep senzatiile de sufocare, de tremur al picioarelor, de batai ale inimii pana in gat, senzatii de voma, moleseala si o stare generala de apatie, apare căscatul, ceea ce denota lipsa oxigenului in creier si in muschi generand lipsa depozitelor de energie la nivelul mischilor  – acestea sunt emotiile ce actioneaza la nivelul fiziologic al sportivului. Apoi apar asa numitele “ganduri negre” – care sunt de genul: “Nu pot” , “ Nu voi putea face nimic”, “ Nu ma sunt pregatit pentru asta” , “ Imi este  rau” si mii si alte mii de ganduri de genul acesta – care nu fac altceva decat sa minimalizeze capacitatile sportivului, sa il doboare pe plan psihic, iar planul fizic va fi la capacitatea de 50% sau chiar mai putin.

Presupunem ca trece de aceste stari fiziologice si mentale, ajunge sa intre pe teren, ajunge la block-start si isi priveste adversarul/ii – apare o alta stare cea de a crea in jurul adversarului o “aura” – de genul “ stiu ca este mai bun decat mine, are mai multa forta, are un timp mai bun” –  acest lucru nu face altceva decat sa ii risipeasca energia pe care o mai are. Toate acestea nu fac altceva decât sa ii diminueze șansele de a obține rezultatele dorite, ii comuta atenția de la a se concentra pe el și pe capacitatile sale, de la a se focusa pe ceea ce ar trebui sa facă, de la a se concentra pe încrederea în forțele proprii etc.

Antrenamentul mental al sportivului incepe cu identificarea unor aspecte cum ar fi cele de personalitate, de temperament, de stare afectiv – emotionala, igiena gandirii si indicele de inteligenta pentru a sti cum sa ne raportam la fiecare sportiv in parte.

Un alt aspect pe care il abordam si il crestem este increderea in fortele proprii,  apoi stabilirea obiectivelor competitionale care ne vor ajuta sa crestem si sa dezvoltam motivatia interna. Prin exercitii de respiratie si de concentrare se mareste capacitatea de focusare pe sine a sportivului pentru a da totul pe trenul de joc sau in proba.

            Ultimul aspect pe care il folosim in sedintele cu sportivii sunt sesiunile de vizualizare creativa a probelor sau a competitiei pe care o va desfasura sportivul avand ca punct de final punerea in realitate a vizualizarii.  Toate aceste aspecte duc la mentalizarea proactiva a sportivului si la eliminarea starilor anxiogene.

 

George Leocă 
psiholog sportiv